Când copiii își fac singuri rău – Ce se ascunde în spatele comportamentului auto-agresiv și ce pot face părinții

Copiii sunt adesea văzuți ca întruchiparea purității și a drăgălășeniei, însă chiar și cei mai cuminți pot avea momente în care comportamentul lor îi ia prin surprindere pe părinți. Crize de furie, izbucniri de agresivitate sau chiar tendințe de auto-rănire — toate pot provoca teamă și confuzie în rândul adulților. Deși imaginile cu un copil care se lovește singur sau îi lovește pe ceilalți sunt greu de privit, specialiștii în dezvoltarea copilului spun că, în multe cazuri, aceste reacții sunt parte a unei etape normale de creștere.

De ce își fac copiii rău singuri?

Psihologii subliniază că auto-agresivitatea la vârste fragede este adesea un semnal al unor nevoi emoționale sau fizice neexprimate. Un copil care nu poate verbaliza că este frustrat, obosit, flămând sau copleșit de emoții poate recurge la astfel de comportamente pentru a atrage atenția sau a-și exprima suferința. În alte situații, gesturile repetitive, cum ar fi lovirea capului, pot reprezenta o formă de auto-liniștire sau o reacție senzorială.

„Copiii mici au emoții uriașe într-un corp mic și, fără instrumentele potrivite de comunicare, corpul lor devine purtătorul mesajului”, explică psihologul Kiran Pure.

De aceea, părinții trebuie să învețe să traducă aceste comportamente și să răspundă cu răbdare și empatie.

Recomandări

Dezinfectantul de mâini: cât de eficient este cu adevărat și când ar trebui să alegem spălarea…

Cum să gătești broccoli să aibă efect protector împotriva cancerului. „Cu cât îl tai mai mic,…

Cum răspundem corect?

Primul pas este identificarea cauzei – este vorba de frustrare, durere, oboseală, dorință de atenție sau o simplă reacție la un refuz? Pe termen scurt, copilul poate fi îmbrățișat sau oprit cu blândețe din comportamentul agresiv. Pe termen lung, este esențial să i se ofere alternative sănătoase pentru exprimarea emoțiilor – de la cuvinte simple pentru sentimente, până la exerciții de respirație sau metode de calmare, cum ar fi strângerea unei perne.

Totodată, părinții sunt sfătuiți să nu recompenseze comportamentul nedorit cu o reacție puternică – fie ea negativă sau amuzată. Ignorarea calculată, însoțită de recompensarea comportamentelor pozitive, poate da rezultate mai bune.

Când e cazul să cerem ajutor?

Dacă episoadele de auto-rănire persistă în timp, se agravează sau sunt însoțite de alte semne — întârzieri în vorbire, dificultăți auditive, izolare, somn perturbat sau lipsa poftei de mâncare — este important să fie consultat un medic. Acesta poate recomanda un psiholog sau un specialist în sănătatea mintală a copilului.

Auto-agresivitatea la copii este adesea o manifestare a unei nevoi neîmplinite, nu un semnal de alarmă extrem. Cu înțelegere, empatie și intervenție timpurie, părinții pot transforma aceste episoade dificile în momente de învățare și dezvoltare emoțională. În fond, cheia stă în a învăța să ascultăm nu doar ce spun copiii noștri, ci și ce încearcă să ne spună prin comportamentele lor.

Sursă foto – ashishk75 / Envato