Anxietatea este o problemă tot mai des întâlnită în rândul populației tinere din mediile urbane. Ritmul agitat al vieții moderne, multitudinea de alegeri și responsabilități pot influența negativ starea psihică a unei persoane. Dincolo de educația și conștientizarea unei igiene mentale adecvate, este important să ne întoarcem la noi, în interiorul corpului nostru. Suntem bine cu noi înșine? Pe ce bază facem alegerile din prezent? De ce probleme fugim, ce adevăruri nu vrem să vedem? Sunt doar câteva întrebări la care cu greu putem să dăm, uneori, un răspuns sincer.
Se pot spune multe despre anxietate, însă adevărul este unul cât se poate de des întâlnit: această problemă este tot mai mult răspândită și poate apărea, aparent, în momente în care viața noastră să aibă un curs normal, lin. Totuși, ce se ascunde în spatele anxietății? Ce vrea corpul nostru să ne transmită despre viața noastră? Și, mai ales, cum ne confruntăm cu aceasta și cum o depășim?
Sunt multe alternative și soluții pentru anxietate, de la psihoterapie, meditație, rugăciuni, până la tratament medicamentos. O dată ce pornești pe drumul căutării de sine, inevitabil vei trece prin mai multe astfel de opțiuni terapeutice, până când îți vei găsi calea care să ți se potrivească ție și nevoilor tale. În acest context, terapia cranio-sacrală, metoda Upledger, este o soluție care merită explorată și care poate readuce echilibrulunei vieti în care să fim în armonie cu corpul și mintea noastră. Pentru a afla mai multe detalii, Dr. Gabriela P. Florea, ne va detalia și exemplifica ce reprezintă această terapie și ce beneficii poate aduce în lupta cu anxietatea.
CSID.ro: Bună, Gabriela! În primul rând, cum ai descrie anxietatea din punct de vedere medical? Care sunt principalele cauze fizice și emoționale ale anxietății?
Dr. Gabriela Florea: Anxietatea are mai multe niveluri de manifestare, (fiziologic, emoțional și cognitiv), fiecare cu multiple cauze si însoțite chiar de modificări de comportament. Se poate resimți ca o stare de neliniște, frică sau tensiune fizică și psihică excesivă. Aceasta poate fi și un răspuns fiziologic, natural, la stres. Cu toate acestea, dacă devine persistentă, necontrolabilă și disproporționată față de stimulul ce declanșează această stare de disconfort, astfel încât să interfereze chiar cu activitățile uzuale, de zi cu zi, putem vorbi despre anxietate cu substrat patologic.
Fizic, avem de-a face cu un sistem nervos simpatic foarte activ care se manifestă printr-un ritm cardiac accelerat (tahicardie), respirație accelerată, rapidă (hiperventilație), transpirații excesive, tensiune musculară și chiar tremor sau amețeală ori stare de greață.
Ca reacție emoțională și cognitivă, persistă un sentiment de frică, îngrijorare sau ca și când ne așteptăm să fim puși în fața unui pericol iminent fără să existe neapărat o amenințare reală. Toate acestea duc la dificultăți de concentrare sau senzația de blank mental, ca o minte blocată. De aici, bineînțeles, decurg modificări de comportament în care evităm situații pe care le percepem ca fiind cu potențial amenințător, ne agităm și suntem incapabili de a ne relaxa.
Dacă intrăm în sfera de clasificare a anxietății conform manualului de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM-5), vorbim despre tulburări de la cea de anxietate generalizată, de anxietatea socială, până la tulburarea de stres post-traumatic.
Cu toate acestea, există cauze organice specifice precum un dezechilibru în activitatea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale care determină niveluri crescute de cortizol și adrenalină – acei hormoni care pregătesc corpul pentru un răspuns de tipul „luptă sau fugă”, „fight or flight”. Probleme medicale specifice pot contribui la apariția unei stări de anxietate precum cele care afectează tiroida (hipotiroidismul), probleme cardiace, diabetul sau alte tulburări hormonale. De asemenea, mai poate fi vorba de un dezechilibru neurochimic care implică neurotransmițători precum serotonina și dopamina, printre altele. În plus, există și factori genetici și epigenetici în sensul în are există o predispoziție genetică de anxietate, dar care ajunge să fie manifestată doar în condiții de mediu favorabil.
Dar, înainte de a ne gândi la cauze de fond precum cele menționate mai sus, să nu uităm că obiceiurile nesănătoase pot duce la anxietate, iar dintre cele mai frecvente sunt privarea de somn și consumul excesiv de substanțe care nu presupun doar alcoolul, ci și cafeaua.
Din practica mea, aș mai adăuga la toate aceste cauze, experiențele fizice, traumatice experimentate în trecut precum o boală acută sau cronică ori accidentele și intervențiile chirurgicale care lasă urme nu doar în plan fizic, ci și emoțional.
CSID.ro: Ești medic specializat în terapia cranio-sacrală, metoda Upledger. Povestește-ne, te rog, mai multe despre această terapie și despre beneficiile ei. Putem trata anxietatea cu ajutorul terapiei cranio-sacrale?
Dr. Gabriela Florea: Terapia CranioSacrală (TCS) face parte din ramura de medicină manuală, fiind o metodă terapeutică blândă, dezvoltată de Dr. John Upledger pornind de la principii de osteopatie. În mod specific, TCS urmărește să stimuleze procesele naturale de vindecare ale corpului prin echilibrarea sistemului cranio-sacral. Acest sistem include meningele care „îmbracă” sistemul nervos central precum și lichidul cefalorahidian care circulă prin spațiul creat între două dintre cele trei foițe meningeale. În plus, după cum dr. Upledger descrie acest sistem cranio-sacral, mai sunt incluse și oasele cutiei craniene, precum și vertebrele, până la osul sacru – de aici și denumirea terapiei Cranio (oasele craniene) Sacrale (osul sacru), mai exact capetele osoase ale sistemului nervos central unde se regăsesc și membranele meningeale care îl „îmbracă”, împreună cu lichidul cefalorahidian (LCR).
Diferit de alte metode terapeutice manuale, ca terapeuți TCS, ne ajutăm de pârghiile osoase și fasciale pentru a putea evalua anumite tensiuni din corp. În acest fel reușim să identificăm zonele de restricție de-a lungul corpului ce pot fi și simptomatice. Cred ca imaginea de mai jos este foarte utilă pentru a realiza dimensiunea anatomică și fiziologică complexă a acestui sistem.
Pornind de la principiul că suntem precum niște casete care stochează informații, aceste restricții fizice pot fi însoțite și de amintirea anumitor experiențe mai puțin plăcute ce pot influența anumite posturi fizice pe care le adoptăm inconștient. Pentru a nu cădea în vreo capcană de „magie”, cred că este important să mai adaug aici ideea cercetată de mai mulți specialiști în domeniu, dintre care Stanley Keleman cu care am avut privilegiul de a discuta direct despre anatomia emoțională. Acesta a tratat in extenso în una dintre cărțile de referință Emotional Anatomy despre cum ne modificăm la nivel fascial în funcție de emoțiile sub care trăim. Aceste modificări pot și obsevate chiar prin postura adoptată (vezi imaginea alăturată, extrasă din Keleman Stanley, 1989, Emotional Anatomy: The Structure of Experience. Center Press)
TCS folosește mișcări delicate și aplicarea unei presiuni ușoare pentru a detecta și elibera tensiunile sau restricțiile din acest sistem. Și mergând mai departe în a răspunde la întrebarea ta, dacă putem trata anxietatea cu ajutorul terapiei CranioSacrale, răspunsul este da, putem, tocmai prin tehnicile blânde care vizează sistemul nervos, însoțite de întrebări specifice care ghidează persoana.
CSID.ro: Cum funcționează, la nivelul corpului, această terapie? Cum poate Terapia CranioSacrală să ajute la echilibrarea sistemului nervos în cazul persoanelor cu anxietate?
Dr. Gabriela Florea: Se spune ca TCS este o formă de terapie manuală blândă din punct de vedere fizic, dar destul de invazivă (în sensul terapeutic) emoțional. Conform dr. John Upledger, la nivel fizic, lucrăm cu ritmul cranio-sacral — un „micro-ritm” foarte fin, produs de circulația lichidului cefalorahidian care înconjoară creierul și măduva spinării. Din punct de vedere științific poate fi dificil de verificat acest lucru, dar, cu toate acestea, din poziția de terapeut avansat și cu mulți ani de practică în acest tip de percepție, se poate simți cum se schimbă nivelul de tensiune dintr-o anumită arie, înspre relaxare.
Cu alte cuvinte, prin această „ascultare” atentă și prin tehnici delicate, susținem corpul să elibereze tensiuni, restricții și amprente emoționale. Practic, îi oferim spațiu corpului să-și amintească cum este să fie într-o stare de echilibru natural, iar acest lucru creează un efect de domino în întreg sistemul nervos și structural. Aceste transformări vin din structura noastră de mamifere, în sensul că atingerea blândă ne stimulează sistemul nervs vegetativ parasimpatic, cel care ne relaxează, inhibând ramura simpatică ce ne ține în alertă. Acel contact uman care ne aduce aminte că putem crea un spațiu sigur de exprimare.
În anxietate, sistemul nervos este prins într-o stare de alertă permanentă, acel mod de „luptă sau fugi” – sau chiar și „îngheț” ori incapacitate de mișcare ca o paralizie de tip freeze. Terapia CranioSacrală vine ca o invitație blândă către sistemul nervos să iasă din această hiperactivare.
Prin contactul ușor, non-invaziv, creăm condițiile ca sistemul nervos autonom să treacă, natural, din simpatic (starea de stres, agitație) către parasimpatic (starea de relaxare, siguranță și regenerare).
Mai mult decât atât, terapia atinge și dimensiunea emoțională — pentru că, de multe ori, anxietatea nu este doar în minte, ci și în corp. Prin eliberarea tensiunilor profunde din fascia și din structurile cranio-sacrale, oamenii descoperă, adesea, un spațiu interior mai liniștit, mai sigur. În timp, corpul învață că nu mai trebuie să fie mereu „în gardă”
CSID.ro: Ce simte un pacient în timpul unei ședințe de terapie cranio-sacrală? Este nevoie să fie relaxat sau poate veni chiar și în momente de criză anxioasă?
Dr. Gabriela Florea: Fiecare persoană trăiește experiența puțin diferit deoarece terapia lucrează nu doar cu corpul, ci și cu spațiul emoțional și cu ceea ce fiecare aduce cu sine în acel moment. În general, oamenii simt o stare de calm, de destindere, ca și cum corpul începe să respire mai larg, mai profund.
Unii simt că intră într-o stare între somn și veghe — acel spațiu liniștit, unde mintea se oprește din agitație. Alții pot percepe senzații subtile de căldură sau frig, de ușurare, sau chiar mici spasme musculare, pe măsură ce tensiunile din corp se eliberează.
Sunt și momente în care pot să apară amintiri, emoții sau imagini, alături de senzații fizice de moment, precum durerea. În aceste contexte, intervenim cu tehnicile de eliberare somato-emoțională (SER®), de dialog, pe bază de întrebări deschise, pentru a oferi persoanei o nouă perspectivă, cea de observator, perspectivă din care poate schimba atitudinea, poziția sa în fața unui moment neplăcut din viața lui/ei, o formă de gândire terapeutică centrată pe soluții, în loc de suferință.
Nu este nevoie să fie relaxat înainte de terapie. De fapt, foarte mulți oameni vin la ședință tocmai pentru că nu pot să se liniștească singuri. Terapia CranioSacrală poate fi un sprijin valoros chiar și în momentele de criză anxioasă, pentru că nu cere nimic de la pacient — nu trebuie să facă, să spună sau să controleze ceva.
Prin simplul fapt că cineva te susține cu o prezență blândă, cu mâini ușoare, cu ascultare autentică la nivelul corpului tău, sistemul nervos primește un mesaj nou: Ești în siguranță. Poți să lași jos armura.
De multe ori, în criză, ceea ce lipsește nu este o tehnică de liniștire, ci un spațiu în care să fii văzut, simțit și acceptat cu tot ce ești, fără judecată. Iar terapia CranioSacrală oferă tocmai acest spațiu.
CSID.ro: Cât de repede se pot observa primele efecte benefice ale terapiei în reducerea anxietății? De câte ședințe este nevoie?
Dr. Gabriela Florea: Este important să înțelegem că fiecare corp și fiecare poveste sunt unice. Unii oameni observă efecte încă de la prima ședință — poate un somn mai odihnitor în noaptea de după, o senzație de liniște interioară sau, pur și simplu, că respirația devine mai amplă, mai liberă.
Alții simt schimbări treptate, pe măsură ce corpul începe să-și recapete încrederea în propriile mecanisme de reglare. Pentru unii, anxietatea este ca un mușchi pe care l-au tot antrenat ani de zile; atunci, procesul e mai degrabă unul de destructurare, simplu spus dezvăț, și creare unor noi sinapse în locul celor de acțiune prin alertă.
Numărul de ședințe variază foarte mult, în funcție de cât de adânc este instalată anxietatea, de cauzele ei și de deschiderea persoanei către proces – adică de gradul de rezistență în a lucra în acest sens. De principiu, recomand un minim de 3-5 ședințe pentru a permite corpului și minții să înceapă să integreze această nouă stare.
Sunt persoane care aleg să vină săptămânal pentru o perioadă, deoarece simt că acest spațiu le ajută să-și regăsească punctul de echilibru. Altele preferă să vină doar când simt că anxietatea reapare sau când se confruntă cu alte tipuri de dezechilibru.
Terapia craniosacrală nu vine cu un protocol fix. Este un proces care respectă ritmul interior al fiecărui om. Corpul împreună cu mintea știu cât pot să primească și când este momentul să meargă mai departe.
CSID.ro: Care sunt cele mai frecvente schimbări pozitive pe care le observi la pacienții care suferă de anxietate?
Dr. Gabriela Florea: După toți acești ani de practică, încă găsesc uimitor să observ cum, de la o ședință la alta, oamenii încep să se reconecteze cu propriul corp și să simtă că au din nou un spațiu sigur în interiorul lor.
Cele mai frecvente schimbări pe care le observ sunt legate de starea generală de calm – mulți îmi spun că nu-și mai simt corpul „încordat tot timpul”, că respirația lor devine mai amplă, nu mai este superficială.
Foarte des, pacienții îmi povestesc că episoadele de anxietate scad în intensitate și durată. Acolo unde înainte exista o reacție automată de panică sau de frică, apare o clipă de spațiu interior, acel moment de pauză în care pot alege cum reacționează, adică acel spațiu metacognitiv, de gândirea propriei gândiri în care pot schimba ce variantă de comportament aleg să manifeste.
De asemenea, apar schimbări legate de somn: un somn mai odihnitor, mai profund. Corpul învață să se odihnească, iar asta are un impact imens asupra sănătății în general, nu doar asupra stării emoționale. Pe termen mai lung, observ că oamenii devin mai ancorați în prezent, mai puțin prinși în gânduri repetitive sau griji excesive. Încep să își recunoască semnalele corpului, să fie mai atenți la nevoile lor și să-și recâștige încrederea în propria capacitate de autoreglare. Într-un sens, reiau controlul asupra propriului corp și propriei gândiri, mergând pe atitudinea de a găsi soluții, în schimbul stărilor de neputință și disperare.
Pentru mine, unul dintre momentele de satisfacție profesională ca terapeut cu experiență este atunci când un pacient îmi spune: „Nu știu exact cum a funcționat, dar parcă nu mai sunt prizonierul fricii mele.” Asta este, de fapt, esența terapiei, să redăm omului libertatea de a trăi cu mai multă liniște și prezență de sine.
CSID.ro: Terapia CranioSacrală, metoda Upledger este potrivită pentru toată lumea? Sunt persoane pentru care această terapie nu este recomandată?
Dr. Gabriela Florea: Una dintre frumusețile acestei terapii este că este extrem de blândă și non-invazivă, ceea ce o face potrivită pentru o gamă foarte largă de persoane – de la nou-născuți până la vârstnici, de la persoane cu durei cronice, sau care trec prin perioade de stres acut, ori sunt în faza de recuperare după un tratament agresiv împotriva cancerului, până la cei care își doresc să aibă copii. Mai mult decât atât, mai sunt două categorii importante. Una este dată de cei care trec printr-un tratament pentru cancer cu extrem de multe implicații, fizice, psihice și sociale, în care frica de moarte constituie un element foarte important în evoluția bolii. Cealaltă categorie este dată de cei cu boli în fază terminală care au nevoie de alinarea suferinței nu numai din punct de vedere paliativ, de a avea suferința fizică diminuată prin calmante puternice, ci și emoțional, acea împăcare cu viața pe care au trăit-o până în acel moment astfel încât să aibă o trecere mai ușoară către neființă.
Totuși, există și situații în care terapia trebuie aplicată cu precauție sau chiar evitată temporar. De exemplu, în cazul unor afecțiuni acute cum ar fi: infarct miocardic, hidrocefalie fără șunt, accident vascular cerebral, traumatisme craniene severe, situații în care este important ca persoana să fie sub supraveghere medicală și, eventual, să așteptăm o perioadă înainte de a începe terapia.
Ca medic generalist și terapeut avansat cu experiență, este esențial să avem o discuție deschisă înainte de începerea ședințelor, să cunoaștem istoricul medical al persoanei și să decidem împreună ce este cel mai potrivit pentru acel moment din viața ei.
CSID.ro: Cum se poate integra Terapia CranioSacrală cu alte metode de tratament împotriva anxietății?
Dr. Gabriela Florea: Terapia CranioSacrală, metoda Upledger, nu vine în locul altor tratamente, ci mai degrabă alături de ele. Este o metodă complementară, care poate susține cu blândețe procesele deja începute prin scheme farmacologice de tratament psihiatric, psihoterapie, yoga, mindfulness sau alte forme de îngrijire a sănătății mintale și emoționale.
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le oferă această terapie este reconectarea profundă cu propriul corp. În anxietate, de multe ori ne trăim viața „de la gât în sus” – prin gânduri accelerate, griji, anticipări exagerate. Terapia vine tocmai să restabilească legătura cu partea noastră somatică, unde putem spune plastic că se stochează adesea tensiuni vechi, emoții neexprimate sau răspunsuri automate de stres.
Am lucrat cu mulți pacienți care mergeau în paralel și la psihoterapie. De multe ori, ce nu reușeau să verbalizeze în cabinetul psihologului, se elibera în timpul unei ședințe CranioSacrale – poate printr-o emoție, o senzație fizică sau o respirație profundă. Și invers: ceea ce se clarifica la nivel corporal putea apoi să fie dus cu mai multă claritate în psihoterapie.
Chiar și în cazul tratamentelor medicamentoase, terapia CranioSacrală poate sprijini corpul să gestioneze mai bine efectele secundare sau să accelereze procesul de reglare a sistemului nervos.
Cred cu tărie că vindecarea nu este niciodată un drum liniar, ci un proces care are nevoie de susținere pe mai multe planuri: fizic, emoțional, mental și, uneori, chiar și spiritual. Terapia CranioSacrală vine ca o punte între aceste planuri, una blândă, dar foarte profundă.
CSID.ro: Ce sfaturi oferi persoanelor care suferă de anxietate și se gândesc să încerce terapia cranio-sacrală pentru prima dată?
Dr. Gabriela Florea: În primul rând, le-aș spune să vină exact așa cum sunt, cu toată povestea lor, sau cât sunt dispuși în acel moment să spună despre povestea lor, cu toate fricile, tensiunile și întrebările. În terapia CranioSacrală nu este nevoie să ‘faci’ nimic, să ‘repari’ ceva sau să demonstrezi că poți fi relaxat – este suficient să fii prezent și deschis către propria experiență. Le mai spun adesea pacienților mei să nu vină cu așteptarea că totul se va rezolva magic într-o singură ședință. Este un proces blând, care onorează ritmul fiecărui corp și care aduce schimbări profunde, dar treptate. Cu toate acestea, schimbări importante se pot vedea din primele ședințe.
Un alt sfat este să permită corpului să le vorbească – uneori prin senzații, alteori prin emoții, alteori prin liniște. Să aibă încredere că propriul sistem știe ce are nevoie să elibereze și când. Și, nu în ultimul rând, să își dea voie să ceară sprijin, să pună întrebări, să exprime ce simt. Terapia nu este doar despre tehnici – este despre relație, despre siguranță și despre a învăța să fii din nou prieten cu tine, mintea și propriul corp.
Aș vrea să spun fiecărei persoane aflate într-un astfel de moment: Chiar dacă acum anxietatea pare că îți ocupă tot spațiul interior, există în tine un loc liniștit, sănătos și viu. Terapia CranioSacrală te poate ajuta să-l regăsești.”
CSID.ro: Unde te putem găsi?
Dr. Gabriela Florea: Mă puteți găsi în București, în cabinetul meu, sau chiar prin platforma mea online, de unde îi pot ghida pe cei care vor să înțeleagă mai bine dacă această terapie li se potrivește, chiar și înainte de a începe.
Îmi doresc ca fiecare om care ajunge la mine să simtă că nu este singur în procesul său, că există un loc în care poate fi ascultat, susținut și respectat exact așa cum este el.
La final, vreau să îmi exprim recunoștința echipei revistei Ce se întâmplă, Doctore? pentru deschiderea și interesul de a aduce în atenția publicului informații despre terapiile complementare, despre felurile blânde si neinvazive în care ne putem sprijini sănătatea fizică și emoțională. Este un gest valoros să oferim spațiu și vizibilitate acestor metode care nu concurează medicina clasică, ci vin să o completeze, să o susțină și să contribuie la nivelul de conștientizarea legăturii dintre minte si corp, la fel de importante precum tratamentele alopate. În acest mod, ajutăm împreună mai mulți oameni să afle că există soluții și că vindecarea începe, întotdeauna, cu o alegere de a avea grijă de sine.
Sursă foto – Dr. Gabriela Florea